Greșeala face parte din algoritmul
învățării. Astfel, nimic nu poate fi făcut bine din prima; nimeni nu se
naște învâțat, și toate descoperirile și realizările în viață sunt
făcute treptat.
În primul rând, omul cât trăiește învață.
Greșeală face parte din viața lui de zi cu zi, aceasta având menirea să
încurajeze dezvoltarea individului. Astfel, greșind într-un exercițiu
de matematică, individul va încerca o altă metodă de rezolvare sau o va
încerca din nou pe prima, pentru a se asigura că e bună sau nu. Un grup
de prieteni nu va mai invita o persoană anume la un eveniment, învățând
din greșeala de a o invita la un alt eveniment, această făcând dezastru.
Un amorezat nu va mai cumpăra crini de ziua iubitei sale, amintindu-și
de ultima dată când domnișoarei alergice i s-a umflat fața.
În al doilea rând, greșeala este deseori
urmată de pesimism din partea celuia care a făcut-o. Personal, consider
că o astfel de abordare este incorectă; omul din greșeli învață. Când se
închide o ușă se bate la alta; așa e și cu greșitul. Dacă prin
intermediul unei gafe s-au stricat relațiile cu cineva, tot ce face
individul de rând este să-și plângă de milă sau să zică ”nu există
niciun mod de a-mi repara greșeala”. Dar, surpriză – tot timpul există o
ieșire din situație, oricare ar fi ea. Omul trebuie să fie mai deschis
spre lucruri și abordări noi, la fel e foarte important și capacitatea
acestuia de a trece peste. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite,
greșeala nu mai are aura aceea de fatalitate și de inexistență a unei
soluții.
Astfel, greșeala își are rolul în
formarea individului și în avansarea acestuia în orice domeniu. Totuși,
pentru mulți oameni proprietatea de a greși este deseori transformată
într-un dezastru, aceștia fiind incapabili să treacă peste sau să
încerce să o repare.
No comments:
Post a Comment