În istoria omenirii se întâlnesc multe
personalități care au avut fapte mărețe sau mai puțin în numele unui
singur lucru – în numele gloriei.
În primul rând, gloria este deseori
obținută prin forță sau înșelătorie. Astfel, aheii au obținut gloria
prin înșelăciune, intrând pe porțile Troiei într-un cal de lemn, iar
mărețele Cruciade ascundeau în spate distrugeri a civilizațiilor și
impunere a creștinismul la popoarele păgâne. Într-o situație precum
acestea, gloria era spălată în sânge, cu victime inutile și distrugeri
serioase, totul pentru niște cauze stupide – fuga unei femei cu amantul
sau ambiția de a ”răspândi lumină” celora care nu aveau nevoie de ea.
În al doilea rând, obținută prin
corectitudine și fapte într-adevăr mărețe, gloria merită să fie
atribuită celor mai ”neînsemnați” oameni sau fapte. Un simplu pompier
este un om ce merită toată admirația; acesta salvează sute de vieți,
punându-și propria persoană în pericol. Un asistent social ce are grijă
de mai mulți copii orfani, gândindu-se la viața și bunăstarea lor este
la fel un om demn de toată admirația.
În concluzie, consider că gloria este un
concept deseori pus pe seama unor întâmplări sau indivizi care au
obținut-o prin acte meschine sau metode mai puțin umane. În schimb, în
viața de zi cu zi există atâția oameni care merită toată admirația
pentru ceea ce fac. Astfel, gloria se găsește în fapte mici, făcute din
iubire, care deseori trec neobservate…
No comments:
Post a Comment