Despre condiția omului în lume

Ce reprezintă, de fapt, așa-zisa ”condiție”? Statutul social, importanța într-un anumit domeniu sau lumea interioară, manifestată prin arta de a crea sau distruge totul în jur?

În primul rând, rostul în lume nu este ceva cu ce te naști. Este o muncă asiduă din primele clipe din viața conștientă, încadrarea în societate, găsirea aptitudinilor și dezvoltarea acestora. Astfel, omul își găsește rostul în viață. Ce-i drept, mulți o iau în direcția greșită, ignorându-și sentimentele, capacitățile, hobbyurile din motive mercantile sau din snobism, devenind astfel oameni ”la locul lor” în ochii celorlalți și niște ratați în propria percepție despre viață.

În al doilea rând, dacă se presupune alegerea drumului cel bun, condiția omului are nevoie de o schimbare permanentă. Odată ajuns la vârful piramidei, omul tide să se relaxeze și să pună punct aspirațiilor și muncii asidue, uitând că prăbușirea de la o înălțime mai mare este mult mai dureroasă decât urcarea tuturor treptelor până acolo. Astfel, ființa umană tinde să uite că nu există niciodată o limită, că toată viața constă din urcarea unor trepte interminabile.

În concluzie, condiția omului în lume se manifestă prin munca depusă de acesta pentru ajungerea la un anumit nivel; cineva își urmează calea, cineva își ratează viața alegând drumul greșit. Totuși, pentru cei ce au ales calea cea drepată există un alt pericol: pericolul de a uita de unde vin și de a înceta să mai urce, ratându-și astfel viața.